Organizaţia Studenţilor Medicinişti (OSM) din Cluj

scris de Handa Ramona

Deşi infecţia cu virusul gripal A H1N1 a fost ridicată de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii la gradul de pandemie, acest subiect foarte actual în lumea medicală internaţională, pare a fi lipsi din agenda cursurilor de zi cu zi a medicinştilor.
O ocazie de informare referitoare la acest subiect, a fost oferită studenţilor de către cei de la Interstudent, aceştia organizând o conferinţă pe această temă. Evenimentul a avut loc în decembrie 2009 şi s-a bucurat de prezenţa Doamnei Conf. Amanda Radulescu şi a Doamnei Dr. Mihaela Lupşe, specialist în boli infecţioase.

Cum era de aşteptat, interesul mediciniştilor a fost foarte ridicat, amfiteatrul Manta fiind plin. Informaţiile prezentate au fost foarte actuale, dar în acelaşi timp foarte surprinzătoare. Studenţii au realizat că sunt la fel de prost informaţi privind acest subiect ca şi orice ce om obişnuit. Astfel ceea ce s–a aflat a fost că majoritatea oamenilor care se îmbolnăvesc în această perioadă sunt victimele virusului AH1N1, doar 2% dintre cei gripaţi prezentând infecţia cu virusul sezonier H3N2. Doctoriţele au exlplicat că gripa porcină diferă de cea sezonieră prin faptul că debutează cu o tuse seacă, febră, gât uscat, mialgii, artlagii, diaree, lipsind la inceput secreţiile nazale.

O altă infromaţie interesantă a fost că virusul AH1N1 a fost cel responsabil de pandemia de gripă din 1918.
Bineînţeles că subiectul temutului vaccin, nu a putut lipsi din subiectele abordate. Doamna Dr. Amanda Rădulescu a explicat studenţilor de la medicină că toate informaţiiile furnizate de presă, referitoare la vaccin sunt eronate. Acesta poate cauza probleme doar dacă omul este alergic la vre-un component al vaccinului (dacă şi-a mai făcut până acum vaccinul antigripal şi nu a avut probleme, însemnă că nu este alergic la componentele vaccinului). La fel ca şi vaccinul sezonier acest vaccin poate provoca Sindromul Guillain Barrė. Aceste cazuri sunt foarte rare în cazul ambelor vaccinuri.

Astfel îndemnul general a fost ca toată lumea să se vaccineze, dar mai ales noi care suntem populaţia la risc, căci petrecem mult timp prin spitale.

Ea a mai subliniat faptul că este de datoria noastră, să punem capăt panicii legate de acest vaccin prin propriul exemplu.

Popularity: 32% [?]

scris de Claudiu Mirescu

Vă rugăm închideţi uşa. Semnat, Şef clinică prof dr. X-ulescu. De câte ori aţi văzut inscripţia aceasta într-o instituţie medicală? Peregrinându-mă prin majoritatea spitalelor din Cluj, dar nu numai, mi-a fost dat să văd o multitudine de pseudodocumente pe pereţi semnate de mai marii clinicii respective, de la regulamente şi drepturi pentru asiguraţi (care numai de semnatar n-au fost făcute), până la instrucţiuni de folosire a liftului şi uşilor de serviciu. Oare când o să vedem Trage şi Împinge semnate de doctori?

Stând în faţa unor astfel de uşi, mă întreb ce ar zice Freud psihanalizând această situaţie. Eu cred că ar asemăna-o cu ardoarea de posteritate a celor care îşi scrijelesc numele pe scoarţa copacilor la munte, cât mai la înălţime, să fie văzute de cei care vor trece pe acolo, ani de-a rândul. Pentru că, la fel cum viaţa este efemeră şi trecătoare, la fel şi mandatul de şef de clinică… Şi, dacă e să ţinem cont de acelaşi Freud, care spune că rădăcinile tuturor frustrărilor noastre se regăsesc în copilărie, mă întreb cum s-o fi desfăşurat această etapă ontogenetică a semnatarilor.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Ar trebui facută o statistică sumativă simplă în instituţiile medicale: cât tuş folosesc doctorii pe an parafând aceste “documente”, pe fiecare pagină, dacă se poate. Îmi aduc aminte ca ni se cerea caietul de practică de vară parafat, obligatoriu, pe fiecare pagină. Toate foile de examen se ştampilează cu ştampila catedrei. Eliberarea unei adeverinţe se întârzie din cauza unei ştampile. În fine, clasic românesc, de câte ori nu aţi auzit “am stat nu-ştiu-cât după ştampilă” ?!

Eu zic să privim cu optimism toate acestea. Citeam recent într-un curs de biofizică faptul că natura compensează creşterea iminentă a entropiei (haosului universal, simplu spunând), prin creşterea redundanţei. Medicii, cu meseria lor antientropică, s-au gândit să dea o mână de ajutor Universului.

Popularity: 23% [?]

scris de Eugenia Mureşan

Mirajul Erasmus sau cel al stagiilor de vară pune stăpânire pe orice boboc medicinist ce ascultă poveştile mai marilor colegi de cămin. Călit de focurile primelor sesiuni şi cu note bune în carnet, începi a fi curios de cum se întâmplă lucrurile în alte părţi, cum influenţează diferenţa de mentalitate viaţa studentului medicinist… aşa că la început de noiembrie completezi cu răbdare dosarul, bifezi testul de engleză şi ajungi în momentul alegerii destinaţiei. Recunosc, pentru mine a contat dorinţa de a experimenta nu doar un sistem medical diferit, ci şi o cultură nouă şi relativ inaccesibilă, alegând astfel Islanda, o ţară care în ciuda contextului actual (faimoasa criză financiară îi scoate pe islandezi în faţa parlamentului în fiecare miercuri) ştie să răsfeţe orice turist şi să „exploateze” la maxim micul chirurg dornic de a învăţa.

Trecem rapid în revistă detaliile logistice, Islanda lunii august fiind o destinaţie provocatoare având în vedere că trebuie să împachetezi bocanci, polare şi haine impermeabile pentru a supravieţui unui clime etichetate drept noiembrie de către noi. Începutul e unul cât se poate de promiţător şi familiar nouă, ziua de 3 august este zi naţională liberă şi ai astfel şansa de a te familiariza cu locaţia, un amestec de arhitectură britanico-nordică condimentat cu influenţe americane, engleza fiind pe drept cuvânt a doua limbă naţională.

Ca orice student român (şi nu numai, parese că Italia sau Grecia au un sistem asemănător cu al nostru), te aştepţi ca munca în spital să includă sprijinitul pereţilor sau lâncezitul pe vreun coridor… dar am fost plăcut surprinşi să constatăm că fiecare dintre noi aveam un tutore desemnat, acces la echipament, vestiare, bibliotecă şi posibilitatea de a petrece oricât de mult timp în spital, indiferent de secţie, alături de specialişti sau rezidenţi extrem de binevoitori. Având în vedere că funcţionarea sistemului medical islandez pe perioada verii se bazează pe munca studenţilor angajaţi temporar, nu a trecut mult timp până am fost RUGAŢI să „scrub in” pentru a ajuta specialişti rămaşi fără rezidenţi, specialişti ce aveau răbdarea nu doar de a explica fiecare manoperă efectuată, ci şi de a-ţi oferi şansa de a exersa, îndrumându-te, corectându-te fără a-şi pierde răbdarea (o atitudine nu foarte românească, din păcate pentru noi).

Poate părea greu de imaginat, dar lucrurile bune nu s-au oprit aici pentru luna islandeză, având norocul de a fi în compania unor colegi extraordinari, rezultând astfel un colaj cultural multinaţional într-un decor inedit, Islanda punând la dispoziţia turiştilor o sumedenie de atracţii, începând de la efervescenta viaţă de noapte sau evenimentele culturale şi continuând cu extrem de bine organizatele tururi turistice: gheizere, cascade, băi termale, riftul atlantic, călărie, scufundări, cel mai mare gheţar al Europei sau aurora boreală.

Una peste alta, Islanda reprezintă o combinaţie extrem de bine balansată între profesionalism şi divertisment (personal fiind frapată de abilitatea de a pune în evidenţă orice vestigiu turistic exploatabil), oameni optimişti şi binevoitori şi experienţe inedite ce compensează neajunsurile unei deplasări pe cercul polar de nord. Una peste alta, stagiile de vară OSM merită a fi exploatate, nu uitaţi de ele toamna viitoare.

Popularity: 22% [?]